Valentino Rossi 46 autor Bogdan Georgescu. Am primit cartea de ziua mea, de la un bun prieten cu care, in urma cu 3 ani, am incercat sa fim motociclisti, adica ne-am cumparat o motocicleta 50/50. Am demarat lectura doar asa sa vad cum e. Am ajus sa o „devorez” ”What if I have never tried it” – este un fel de autobiografie a lui Valentino Rossi. Descrie viata lui pana in 2005, cu tot felul de povestioare delicioase si interesante. Vorbeste depre plecarea de la Honda la sfarsitul lui 2003, cand batea tot calare pe Honda lui, dar era nemultumit ca lumea spunea despre succesul lui ca se datoreaza in cea mai mare proportie motocicletei si nu talentului lui. S-a hotarat sa plece, pentru ca nu se mai simtea bine la Honda si nu mai era o provocare pentru el. A avut atunci discutii cu Yamaha si Ducati (la Ducati vorbise cu Livio Suppo, Manager de proiect MotoGP la Ducati timp de 10 ani, care chiar zilele astea a anuntat ca se retrage). Nu s-a dus la Ducati pentru ca Ducati ca si Honda parea ca sunt mai interesati de motocicleta decat de combinatia motocicleta-pilot, si nu l-ar fi lasat pe el sa dezvolte motocicleta.

Povesteste despre copilaria lui, despre #46, despre rivalitatea cu Biaggi, despre accidentul lui Daijiro Kato, despre relatia lui cu presa sau despre relatia cu Jerremy Burgees; povesteste de unde vine Rossifumi. Povesteste despre testul cu Ferrari-ul lui Michael Schumacher.

E scrisa excelent cartea, si nu intr-o ordine cronologica cum ar fi de asteptat.

Cea mai hilara povestire este depre cusrsa de 8 ore de la Suzuka. In al doilea an, era hotarat sa castige si sa nu se mai intoarca niciodata. Descrie in carte ce efort fizic imens il presupunea acesta cursa si cat de periculoas era circuitul de la Suzuka. Hotarat sa castige, forta la maxim inca din antrenamente. I s-a parut la un moment dat frana prea moale si a vrut sa o ajusteze din mers. Doar ca la motocileta asta frana se regla exact pe dos decat la motogp. In loc sa o faca mai ferma a facut-o si mai moale. Drept urmare in viraj n-a putut sa franeze si s-a dus glont in zidul de protectie si a zburat in aer. In timp ce zbura a mai auzit 2 bufnituri; alti doi japonezi care il urmareau si care incercau sa ii prinda ritmul, au ratat si ei virajul si au intrat in zid. Pe urma stateau de vorba in tractorasul care ii ducea catre boxe si japonezii povesteau: „am vazut cat esti te rapid si am incercat sa ne tinem dupa tine; inainte de virajul asta am zis ca in nici un caz nu franam inaite sa franezi tu”

Sunt acum zvonuri ca din 2010 sau din 2011 Valentiono o sa vina la Ducati. Cred ca Ducati e dispus sa il ia, cred ca si Valentino ar vrea, si toata suflarea italiana ar fi topita dupa o asemenea mutare. Dar mai cred ca nu o sa se ajunga la o intelegere intre Valentino si Ducati. Or sa discute de pe pozitii = Ducati: ne descurcam si fara Rossi, nu avem nevoie neaparata de el; Valentino: eu pot sa castig pe orice motocicleta, nu sunt fortat sa vin la Ducati. Cu Yamaha a fost altfel, aveau nevoie unii de altii. Dar cine stie.

Am ajuns sa ma uit la MotoGP in 2007 . Aveam pe atunci o motocicleta care pe langa ca era Yamaha mai era si chopper. Din prima cursa mi-a placut Ducati si Casey Stoner. Azi ma uit la toate interviurile si reportajele, vad toate cursele in direct sau inregistrarea lor. Pe parcursul iernii o sa imi cumpar acces la MotoGP Classics. De la cursele de MotoGP am ajuns sa imi iau Ducati.

Vale mi s-a parut un golan la inceput. Si dupa cum povesteste in carte, este cu siguranta un golan. Dar sigur este mult mai mult decat atat. Daca stau sa ma gandesc, nu stiu cine ar putea fi un sportiv mai mare decat Valentino. A trecut cu rabdare prin toate etapele (nu vroia sa se mute la clasa superioara pana nu iesea campion mondial la clasa in care concura). A fost campion la 125cc, la 250cc, la 500 la MotoGP cu Honda si cu Yamaha. A avut 2 ani de decadere si a avut puterea sa revina.

Daca este sa il pun pe Valentino in varful ierarhiei sportive pe 2 l-as pune pe Pete Sampras si pe 3 pe Michael Schumacher.

Oricum, sunt fan Ducati si de fiecare data sper ca Stoner sa il bata pe Valentino. Dar usor, usor antipatia initiala pe care am avut-o fata de Valentino s-a transformat in admiratie.

Ciao a tutti,

Bogdan (Georgescu)

inapoi la articole